Luna mai in colt de rai

Coltul nostru de rai se scalda sub razele prea fierbinti ale soarelui. Arsita prelunga necesita o atentie mai sporita a ingrijirii legumelor si a gradinii in general. Livada noastra nou infiintata anul trecut necesita o prima coasa, balariile si buruienile cresc vazand cu ochii, udarile le facem zilnic, iar dezvoltarea plantutelor se ridica la nivelul asteptat. Exceptie face fasolea oloaga care are o rasarire mai lenta, chiar mult prea lenta fata de cea cataratoare. E si normal sa fie diferenta de crestere, dar parca au o germinatie mai lenesa.

Morcovul urmeaza a fi plivit si trecut printr-o prima rarire. Fata de momentul ultimei postari, schimbari majore s-au produs in gradina noastra. Cartofii au scos primele frunze viguroase ce par a fi foarte sanatoase si bine intentionate in crestere, porumbul de floricele si cel de copt a razbatut prin tarna uscata si bolovanoasa, urmand ai prasi, ceapa si usturoiul isi vad de treaba lor, mazarea de camp plantata pe urma a rasarit toata, fara pierderi si acum incearca sa o ajunga pe cea plantata in aprilie, dar fara succes.

Zilele acestea am plantat si rasadurile de vanata, destul de multe avand in vedere ca anul trecut au mers destul de bine, dar cu parere de rau ca am plantat putine fire fata de cat ar fi trebuit. Stau cu sufletul la gura sa le vad prinse avand in vedere temperaturile prea ridicate si prelungi din aceasta perioada a anului. Peste zi, soarele usuca atat de tare pamantul, incat se formeaza o crusta groasa duplita ce stranguleaza plantele udate dimineata sau de cu seara pe racoare. Asa ca am fost nevoiti ca zilnic sa strapungem crusta formata in jurul rasadurilor pentru a nu muri. Apoi am recurs la punerea de paie uscate sub fiecare rasad dupa ce le-am udat. In felul acesta am rezolvat problema pastrarii umiditatii la radacina si eliminarea formarii de crusta groasa si tare sub razele puternice ale soarelui. Totusi am inima cat un purece cand vad cum se blegesc de caldura si stau parca sunt moarte, ca apoi dimineata devreme pe racoare sa le vad drepte si falnice, iar sub arsita sa le privesc iarasi blegi si culcate.

Dovleacul de copt nu a iesit deloc, motiv de ingrijorare. Am crezut ca am avut un musafir nepoftit la seminte, dar cand am cautat semintele le-am gasit putrede. Esec. Semintele nu au fost pastrate de noi, ci cumparate. Se pare ca nu am avut noroc. Am sa pun altele in loc si am sa astept alta perioada de germinatie. Poate cu noroc de aceasta data.

Castravetii din semintele plantate direct in gradina cresc, dar greu din cauza caldurii ce usuca scoarta. Sunt prea mici pentru a le pune si lor paie sa le tina umiditate, dar cresc. Sunt destul de mari acum fata de momentul rasaririi. Au trecut de la doua spre patru frunze, nu chiar toti, dar majoriatea dintre ei se intrec unii pe altii. Am sa ma decid care ramane si care nu. Am incercat sa ii transplantez pe cei ce sunt in plus, dar reusita este foarte mica. Am sa retez pe cel ce trebuie eliminat cu o foafeca si nu am sa il smulg. Smulgerea plantei nefolositoare duce la afectarea radacinilor plantei de castravete ce am decis sa ramana.

Rosiile,ardeii, gogosarii si varza cresc incet si sigur. Telina la fel. Patrunjelul frunze si leusteanul sunt cu o perioada de germinatie mai lunga deci mai molcom, mararul si cimbrul destul de bine. Urmaresc cu atentie pastarnacul si sfecla rosie. In rest, toate bune si frumoase.

Gradina voastra cum merge?

Primele plantari ale gradinii

Cum vremea a prins a se scutura de frig, iar soarele isi simte prezenta zilnic ridicand temperatura din atmosfera si din pamant, am trecut grabiti la primele lucrari in gradina. Am discuit terenul mecanizat pentru a sfaramita pamantul si a faina profund scoarta uscata. Am scos cartofii de samanta din pivnita, am sortat parte din ei cu colt si fara, apoi am purces la plantarea lor. Ca plantare am ales plantarea in randuri ca si anul precedent. Fiind pamantul fainos a mers repede. Dupa consumul de iarna, am vazut cam cat ne trebuie si am redus cantitatea de samanta si terenul aferent plantarii.

Apoi am plantat ceapa si usturoiul. Anul trecut am ales varianta straturilor, ce nu pot spune ca a fost incorect, dar anul acesta am optat pentru plantarea in rand, pastrand distanta intre bulbi ca in varianta mecanizata. Am intampinat probleme la straturi asupra raririi, deoarece cantitatea rarita a fost mai multa decat cantitatea ce se putea consuma. O sa vedem diferenta. De altfel, la multe culturi din gradina am optat pentru plantarea in rand.

Mazarea de camp a fost plantata tot in randuri lungi, iar cea de gradina in cuiburi. Fiind o specie cataratoarea a fost necesara plantarea in cuiburi pentru sustinerea pe arac. Anul trecut am avut doar mazare de gradina, anul acesta incerc si varianta celei de cultura. Sper sa am rezultate promitatoare. Tot in randuri am plantat morcovul, patrunjelul si pastarnacul. Diferenta a constat in pregatirea pamantului, ce a necesitat o faramitare mai amanuntita a scoartei. Semintele fiind mai mici, a fost necesara ca suprafata de lucru sa fie fina.

A urmat apoi plantarea dovleceilor si dovlecilor de copt in cuiburi. Anul precedent recolta a fost extraordinara, poate prea multa pentru consum. Insa am descoperit metode si retete noi de conservare si consum, ceea ce a facut ca iarna sa consumam aceste minuni cu multa pofta. In continuare am plantat patrunjel frunze, marar, leustean, cimbru, salata si ridichea rosie. Cam atat am plantat in aceasta perioada.

Am lasat pentru luna mai plantarea fasolelor oloage si cataratoare de diferite soiuri, dar si un alt soi de mazare mai tarzie. Tot in luna mai a fost amanata plantarea rasadurilor de castraveti, tomate, telina, ardei grasi, iuti si kapia, gogosar, vinete, varza de vara si cea tarzie, sfecla rosie. Cum luna mai a venit cu pasi repezi si alaturi de ea si florile ce au ocupat intreaga livada si au furat intregul zumzet al albinelor, am continuat plantarea gradinii. Prima plantare in mai a fost o alta serie de mazare, un soi de camp cu o germinatie rapida. Dupa verificarea periodica a semintelor in sol am observat o germinatie satisfacatoare, iar dupa ce primele seminte au scos carceii din sol, zi de zi am observat o crestere accelerata, parca prea accelerata.

Am completat straturile cu sfecla rosie, un soi lunguiet ce a facut cinste familiei anul trecut, dar si clasicul soi rotund, foarte productiv. Asteptam rezultatele. Apoi am plantat rasadurile proprii de rosii, diferite soiuri plantate si anul trecut, care au avut productie pana toamna tarziu. Am repetat experienta, adaugand un soi pentru suc de rosii.

Plantarea rasadurilor a urmat cu ardeii grasi, ardeii Kapia si gogosarii. Rasadurile au fost au crescut destul de bine si sanatoase. Transplantarea lor in gradina impreuna cu mocirlirea a fost o operatiune de succes, prinderea lor a fost spre mirarea noastra de 100%.

Am pus si cateva rasaduri de varza de vara pentru a avea pe timpul anotimpului cald.

  Si cateva rasaduri de telina.

Intre timp a rasarit loboda

Micuta noastra ridiche a reusit sa isi scoata capul la lumina

Salata verde

Mararul

Dovlecelul

Usturoiul

Apoi am purces la plantarea fasolei oloage pe o suprafata mai intinsa, rezumata la 3 sortimente, dar am plantat si fasole cataratoare pe arac, acel soi romanesc denumit regina pietii.

Algoritmul de plantare a urmat cu porumbul pentru floricele si porumbul pentru fiert  si copt, cantitati potrivite doar pentru consumul propriu

Anul acesta am incercat plantarea castravetilor direct in camp, o metoda ce nu am incercat-o pana acum. Anul trecut am pus rasaduri de castraveti, dar tot citind despre metoda de plantare directa in camp am zis sa incerc. Varianta e buna, dar cam incerta. Semintele trebuiesc ingropate la o distanta mica in sol, cam 1-2 cm, solul bine maruntit si curatat permanent de buruieni. Am pus cate 5 seminte in cuib pentru a fi sigura germinatia macar partiala, ajutati din cauza temperaturilor ridicate din aceasta perioada, au rasarit cam 2-3 la fiecare cuib. Ingrijiti si udati fara apa in exces, vad ca se dezvolta. Totusi buruienile ies repede si curatarea se face des.

Primele lucrari in batatura

Odata cu invierea soarelui a cam inceput sa ne manance palmele. Nu putem sta cu mainile in san asteptand venirea primaverii. Am inceput prin curatarea curtii si gradinii de resturi vegetale, frunze uscate si crengi, finalizate printr-un foc de resturi. A venit timpul de a reda curtii acea culoare ce a pierdut-o peste iarna.

Greblatul ierbii si debarasarea radacinilor de uscaturi a facut ca sa se revigoreze culoarea verde. Odata cu venirea primaverii, in curte la tara sunt activitati cu nemiluita, activitati ce te tin in priza permanenta. Nu om muta acum muntii, dar nici nu putem sta cand natura plange dupa ajutor.

Pomii fructiferi au cerut curatare in amanunt, saparea la radacini si formare de coroana, lucrari necesare pentru rod. Batrani si garboviti, dar si-au facut datoria fata de noi prin roadele extraordinare. Am avut dubii mari, dar nu au dezamagit. Livada plantata in primavara trecuta a trecut cu bine peste an, exceptand cateva controale de iepuri si caprite, salbatice si domestice. Sa vedem in acest an ce repercursiuni se revarsa peste livada in urma vizitelor de peste iarna. Poate nu vor fi asa de afectati pomii… totusi suntem optimisti.

Am continuat prin curatarea viei, care dupa rodul de toamna trecuta, a meritat toata atentia noastra. Daca anul trecut am curatat-o dupa documentare rapida, anul acesta am completat bagajul de informatii viticole si curatarea a fost mai amanuntita. Cu toate ca varsta vitei nu o pot presupune, fiind foarte batrana analizand dupa grosime, a rodit bine si indestulat. Inceputurile aventurii noastre de anul trecut in domeniul viticulturii a pasit cu scepticism, insa rezultatele au fost peste asteptari. Am decis ca merita sa avem grija de vie pana rodesc butasii mai tineri pusi in vederea reinnoirii. Cand am cumparat casa, am decis ca primul an va fi de sacrificiu. Am lasat toti pomii batrani si vita de vie, fara a umbla la ele, exceptand curatarea. Astfel am observat care merita sa ramana si care nu, care tine doar umbra si care face rod, notand toate neregulile asupra fiecaruia: ramuri si crengi uscate, butuci de vie mai putini roditori sau care erau uscati, etc. In aceasta primavara, la curatare, am eliminat partile neroditoare pentru a ajuta partile ce rodesc sa se dezvolte mai accentuat si nu a pierde timpul cu muguri si lastari noi pe ramuri si mladite garbovite de vreme. Sper sa observam diferenta.

Am curatat plantatia de zmeur si mur, plantatie ce necesita taieri. Rodul a fost bogat si pe intreaga durata din primavara in toamna. De asemenea, am rarit capsunile, ce au dobandit lastari noi ce a dus la indesirea plantatiei. Cunostintele dobandite prin lecturare a insemnat mult. Am crezut ca este imposibil, dar cand observam ca modul de aplicare in teren da roade, parca prindem mai mult curaj, iar munca celor ce au editat informatiile nu au fost in zadar.

Asteptam sa se mai zvante vremea pentru a reusi sa discuim gradina si a incepe plantarea in pamant. Incepem cu cartoful, ceapa si usturoiul. Doar ca din soare am trecut in ploaie si ninsoare. Mai zabovim cu pusul in pamant. Pana atunci mai reparam si pregatim una alta.

Pregatirile pentru-Iarna intr-un colt de rai

Dupa un parcurs primavara-toamna a legumelor si fructelor, dupa recensamantul si analiza fiecarei recolte asupra modului de sortare, depozitare si consum, am trecut si la pregatirile pentru iarna . Vreau sa amintim ca este prima oara in viata noastra cand am privit cu alti ochi rodul muncii si prima oara cand am dorit sa invatam si am reusit sa umplem pivnita, atat cu legume si fructe in stare proaspata, cat si in stare conservata. Am decis ca ardeii iuti sa ii pastram astfel: o parte au fost insirati pe ata unde      s-au inrosit si uscat foarte frumos, finalul lor ajungand boia de ardei, iar alta parte au fost pusi la otet.

Cantitatile de legume suplimentare ce nu si-au mai gasit loc spre pastrare in pivnita in stare solida sau inghetate la congelator au fost facute zarzavat de legume.

Rosiile care nu s-au copt au ajuns gogonele. Rosiile coapte ce au rodit pana la caderea brumei dupa ce o parte am folosit-o la zarzavat, restul de cantitate ce nu poate fi pastrata in stare proaspata le-am conservat. Unele dintre ele au ajuns suc de rosii, altele bulion, altele la sare, altele la congelator, iar cele cherry in sos de pasta de tomate.

Ardeii grasi, o parte au fost copti, curatati si pusi la congelator, alta parte pusi direct la congelator pentru a se pastra in stare proaspata, iar alta parte facuta pasta de ardei. Vinete le-am copt, curatat si depozitate in pungi la congelator.

Gogosarii au fost o parte dintre ei copti si curatati, ca si ardeii grasi, si depozitati la congelator, altii pusi cu otet, iar alta parte au ajuns gogosari in sos cu ghebe.

O alta reteta ce am probat-o este hrean cu otet, o reteta pe cat de buna pe atat de greu de facut. Iti trec toate racelile pentru anul acesta si pentru la anul cand o pregatesti.  Si bineinteles, clasica reteta de sfecla rosie cu hrean.

Merele au fost depozitate in pivnita pentru consum in stare proaspata.               Alta cantitate a ajuns compot, gem si peltea.

Alta parte de mere a fost taiata in felii si uscata treptat la soare ajungand confiate.

Prunele coapte au fost sortate si transformate in compot, dulceata si gem.

O parte dintre prune au fost uscate treptat la soare pentru a ajunge confiate.

O alta delicatesa pe care am realizat-o impreuna cu familia a fost dulceata de soc. Ceva mirific de neimaginat.

De asemeni, ceva extraordinar este pelteaua de trandafiri si dulceata de pere.

Dupa pregatirire legumelor si fructelor am trecut la urmatorul pas. Branza telemea la putina, dupa o reteta a unui cioban local, o reteta mai mult furata decat explicata. Nu am degustat niciodata o asfel de capodopera lactata. Asi putea spune ca am consumat branza de oi, cas, urda si telemea in acest an in cantitate industriala. Iar o alta cantitate industriala am depozitat-o pentru iarna.

Legumele, fructele si lactatele sunt cu treaba lor. Am decis sa trecem la lucruri mai serioase. Vine iarna si vinul nu are acelasi gust cu dovlecei, vinete, gogosari, etc asa cum ar trebui sa aiba cu urmatoarele produse din carne pe care vi le recomandam cu placere. Se stie ca la romani cea mai buna leguma ramane tot carnea. Am trecut la pregatirea carnatilor, o dorinta a familiei de mult timp.

Apoi am trecut la sararea bucatilor de kaiser, slanina, costite si oase.

Dupa ce bucatile s-au sarat cateva zile si carnatii au stat la zvantat am trecut la afumarea lor, prin metoda rustica.

Dupa multe asteptari, ce au meritat efortul, si fara graba  am avut rezultate exceptionale pentru o familie ce nu a mai facut asa ceva niciodata.

Dar aceste delicatese nu ni s-au parut de ajuns, asa ca am continuat cu preparate in untura: carnati, carne si jumeri.

Apoi am trecut la prajirea carnii si jumerilor.

Dupa ce cantitatile considerabile au fost prajite, am trecut la depozitarea lor in untura. Carnatii si carnea intr-un singur vas.

Jumerile separat.

Pe langa toate acestea, pot mentiona ca in zona rurala inca mai circula trocul, aceasta forma de schimb, atat in natura cat si ca schimb de servicii. Cu acest troc am reusit achizitionarea de produse pe care noi nu le-am plantat, cat si de alte materiale si servicii . Prin troc am achizitionat pe parcursul intregului an de la locuitorii din zona produse precum: oua, pasari, zahar, produse lactate de oaie si vaca, smantana, malai, faina de grau, ulei de floarea-soarelui,etc…produse de o calitate superioara. Dupa umplerea congelatoarelor si pivnitei cu legume si fructe in stare proaspata si conservata, camara cu zahar, ulei, faina, malai, produse diverse de tip branzeturi, carne si derivatele ei, pastrate proaspate, afumate sau topite, dupa limpezirea vinului si asezarea tuicii, dupa recensamantul final al unui an bogat, acum poate veni iarna in liniste.  

Toamna intr-un colt de rai

Cum stim cu totii ca toamna se numara bobocii, in aceasta toamna am luat in evidenta produsele care au reusit sa strabata tot anul in conditii meteo favorabile, de la starea de plantula la rod. Putem sa ne declaram foarte multumiti. Rodul muncii noastre se regaseste prin legumele si fructele culese, motiv de maxima bucurie. Nu am plantat in gradina legume in scopul valorificarii, ci doar pentru consumul propriu, iar rezultatele au fost destule, poate prea mult fata decat putem consuma. Dar iarna se prevede a fi lunga, iar pofta de mancare este un domeniu ce nu lipseste la noi in familie. Primele plantate au fost si primele recoltate: ceapa si usturoiul. Putem sa ne declaram extrem de multumiti de calitatea lor, cat despre cantitate niciodata nu e prea mult.

Dupa uscare treptata la aer, curatare si sortare, aceste recolte au luat drumul pastrarii pentru sezonul rece.

Recoltarea a continuat cu strangerea treptata a rosiilor, care au avut rod din vara pana la caderea brumei. Soiurile alese au fost foarte rodnice, atat cele cu crestere determinata cat si cele nedeterminata, iar stropirea lor cu zeama de urzica a facut sa fie ferite de mana.

Simfonia de legume s-a completat cu ardeii grasi, ardeii iuti, vinetele si gogosarii.

Avand o recolta buna pe toata durata anului, de la pastai si pana la boabe, fasolea a excelat in recolta. Soiurile alese au fost destul de productive, iar recoltarea lor s-a desfasurat cu succes, atat la cele pitice cat si la cele cataratoare.

Un loc aparte au avut si radacinoasele, care prin gustul lor a reusit sa ne convinga cele din piete nu sunt surorile lor. Nu cred sa fi gustat pana acum asa ceva in piata de unde ne faceam noi cumparaturile cand locuiam la oras, iar din marketuri nici nu se pune problema. Recoltele noastre nu sunt monstruoase, exceland prin marime, ci prin gust. Au forme neregulate, unele chiar rahitice am putea spune comparativ cu cele din piata, dar ca gust sunt incomparabile. Se vede ca chimicalele, pe langa faptul ca le mareste enorm, le ia si gustul.

O nota buna putem acorda si recoltei de cartofi, tuberculi multi si potriviti ca marime. Am reusit, dupa sortarea lor, sa asiguram consumul natural de tuberculi, cat si pastrarea samantei pentru primavara urmatoare. Anul acesta am cumparat cartofi de la tara pentru a putea planta ceva natural in pamant, dar anul viitor vom avea cartofii nostri.

Cantitatea de legume recoltata, dupa recensamantul de toamna, a atins nivelul de satisfactie al familiei. Recoltand cate putin din fiecare, am putut asigura consumul necesar pentru toata perioada anului, cat si pentru sezonul rece.

Fructele recoltate in toamna din pomii vechi si garboviti sunt sanatoase si multe. Fara a fi stropiti au reusit sa duca la bun sfarsit cantitati considerabile de fructe, cantitati ce unele au luat drumul pivnitei spre pastrare, iar altele au luat drumul vinului si tuicii.

Ca o concluzie dupa un sfarsit de toamna, putem spune ca reusita recoltelor a fost maxima, iar nivelul de satisfactie a tuturor membrilor familiei a fost ridicat. Au fost momente unice petrecute in natura, momente ce au reusit sa ne uneasca mai mult, sa intelegem mai bine natura si sa o apreciem mai mult. Cu un start neincrezator si timid intr-o lume rurala ce nu avea nimic in comun cu noi, intr-un an am reusit sa realizam ca munca face omul nobil, iar cand satisfactia este pe masura totul se termina cu bine. Am devenit mai responsabili, mai siguri de actiunile intreprinse de noi si nu in ultimul rand am devenit mai modesti.

Vara intr-un colt de rai

Dorim sa va povestim cum am petrecut noi vara in coltisorul nostru de rai. Cum primavara si-a depanat repede zilele, ne-am bucurat de primele rezultate timide ale naturii. Primii colti care au vazut lumina soarelui au fost cei ai foilor de ceapa si usturoi, urmati de cartofi. Dupa o primavara in care am incercat sa plantam semintele la timp, dupa o aprofundare stufoasa de cunostinte in domeniu, am reusit sa vedem primele semne.

Natura incepe sa isi arate bogatiile. Mugurii copacilor se transforma, iar florile ocupa tot spatiul din natura cu frumusetea si mireasma lor, transformandu-se treptat in minuscule fructe ce vor prinde curand rod. Ca prin minune, acei pomi seculari ai curtii inca dau roade destul de bogate. Eram curiosi sa vedem daca merita lasati sau trebuiesc inlocuiti cu altii tineri. Concluzia este ca inca sunt in vigoare. Atat merii, perii, prunii, ciresii, visinii, dudul, corcodusii, nucii cat si via seculara prezinta rod, destul de bogat si promitator.

O banalitate pentru cei ce au locuit mereu la tara, dar pentru noi, care niciodata la oras nu am avut timp sa admiram cum prinde natura viata, a fost o mare bucurie. Sa observam zilnic schimbarile care se petrec la noi in curte si gradina a fost ceva mirific. Am analizat cu mare atentie si cu bucurie in suflet fiecare schimbare ce a avut loc la nivelul legumelor si fructelor. Incetul cu incetul, legumele noastre au inceput sa ocupe gradina.

Este pentru prima oara in viata noastra cand mancam legume proaspete si naturale plantate cu mana noastra. Si sa va spunem sincer am facut anul acesta abuz de legume. Am mancat atatea legume intr-un an cat nu am mancat toata viata, toti membrii familiei adunati. Nu am crezut ca legumele naturale au asemenea gust, drept sa va spun, unele din piata nu au nimic in comun cu cele naturale. Modul de ingrijire a gradinii noastre a facut parte din noi. In zona noastra, fiind un an ploios, nu prea am acordat atentie udarii plantelor. A cam plouat la timp si nu a fost necesara suplimentarea cu apa. Dezvoltarea plantelor a fost vizibila pe fiecare zi ce trecea.

Avand in vedere ca am plantat cate putin din fiecare, am avut sansa de a ne folosi de toate tipurile de legume cunoscute pe toata durata lor de viata. Fiind prima experienta de acest gen, ca an de sacrificiu, nu ne-am axat pe o singura cultura, ci am variat culturile pentru a sti ce merge si ce nu merge in functie de sol si zona. Am avut rezultate destul de bune la rasarirea legumelor. Au vazut lumina soarelui plantatiile de cartofi, ceapa, usturoi, fasole, castraveti, mazare, dovleac placintar, dovlecel, tartacuta, pepene galben, pepene rosu, patrunjel radacina, telina, pastarnac, sfecla rosie, ridiche, morcov, marar, patrunjel frunze, leustean, salata, spanac, cimbru, busuioc, tarhon, rozmarin, menta, musetel, levantica, mac, ienibahar, chimion, etc. insa modul lor de crestere a fost diferit. Pe langa legumele plantate din seminte, au avut o dezvoltare buna si cele plantate in rasaduri: rosiile, vanata, gogosarul, ardeiul gras si iute, varza, etc.

Pe langa legumele care au dominat, fructele nu s-au lasat mai prejos. Competitia lor a fost in favoarea noastra. Capsunile, zmeura si murele au fost primele care au multumit familia. Rodul lor foarte bogat si regenerabil a indestulat toti membrii. A urmat corcodusii, un model aparte fata de acriturile tari ce le mancam din piete, au rodit pe toata durata verii. Alaturi de ei au completat un tip de mar si par de vara, visinile si ciresele, dudul si prunele de vara.

Roadele pamantului nu pot fi apreciate daca nu ne oprim sa privim si coltul de rai, o minune lasata de Dumnezeu pe pamant care in aceasta perioada a anului a prins viata. Toata linistea naturii a fost deranjata frumos de trilul pasarilor si zgomotul talancilor. Un adevarat rai!

Cu cat ne-am afundat mai mult in vara, recoltele au inceput sa prinda volum, motiv pentru care unele dintre ele am inceput sa le adunam. Rodul si marimea fiecaruia a fost diferita. Avand in vedere ca nu am folosit niciun fel de substanta chimica pentru paraziti, protectie sau ingrasare, e normal ca cresterea lor sa fie moderata. Singurul remediu folosit a fost zeama de urzica, care pot spune ca face minuni.

Pe langa legume si fructe, un rol important au ocupat si florile. Toata curtea a fost ocupata de coloritul si mireasma florilor ce au completat perfect verdele ierbii. Florile au beneficiat de o atentie mai ridicata din partea familie, iar buchetele de flori de curte amestecate cu cele de camp au ocupat fiecare camera a casei.  Nu va puteti imagina ce frumusete de flori de camp cresc in zona.

Apoi aventura verii s-a completat cu fiinte vii, fiinte ce se simt in largul lor alaturi de noi.

A fost primul anotimp de vara petrecut complet in natura, alaturi de minunile ei. Am simtit pe pielea noastra razele soarelui, picurii ploilor, adierea vantului caldut, zgomotul pasarilor certarete si am analizat miliarde de ganganii. O adevarata magie. Vara am incheiat-o printr-un fenomen natural inedit pentru noi, simtit altfel fata de la oras.

     

Primavara intr-un colt de rai

 

Odata cu venirea primaverii am inceput curatenia generala de primavara, curatenie ce este primordiala pentru natura. Am strans toate resturile vegetale ramase din toamna, am curatat crengile uscate si am greblat iarba din curte. Finalul activitatii s-a terminat printr-un maret foc, motiv de copt cartofi in jar si o masa copiosa.

Operatiunile desfasurate au fost un bun prilej de colaborare a tuturor membrilor familiei, colaborare ce s-a dovedit a fi tare spornica. Dupa ce am facut curtea frumoasa am trecut la curatat pomii batrani si via. O operatiune complexa, avand in vedere ca existau ramuri mari, groase si  uscate, neproductive. Vita-de-vie popula curtea si perdeaua in forme si eruperi salbatice, fara a avea o liniaritate si o curatare productiva. A fost o aventura nebuna sa elucidam de unde vin si unde trebuie sa ajunga. O operatiune complexa, dar utila. Cu toate ca am plantat vie si o livada de pomi fructiferi tineri, pana la cresterea si productivitatea lor, trebuie sa profitam din plin de pomii si via seculara.

Urmatorul pas a fost pregatirea terenului agricol pentru plantare, pregatire executata prin destelenirea pamantului prin aratura, urmata de operatiunea de discuire, operatiune strict necesara pentru a face pamantul sa fie foarte fin. A fost prima data cand am asistat la o astfel de operatiune executata cu tractorul.

In timpul discuirii au aparut si vestitorii primaverii. Prilej de poze pentru familie, sincer sa va spun nu am avut ocazia niciunul din familie de a vedea o barza fata in fata. Un moment impresionant, cel putin pentru noi.

Natura este deocamdata inceata, dar stim cu totii ca ne sperie cand se dezvaluie, cand infloreste si rodeste.

Dupa terminarea acestor operatiuni ne oprim sa admiram coltul de rai. O priveliste ce nu poate fi descrisa nici macar in poze. Un relief accidentat, cu dealuri inalte si vai abrupte, cu creste populate de paduri si vai adanci unde oile pasc linistite iarba bogata. Linistea locului nu este deranjata decat de fosnetul frunzelor in bataia vantului, zarva pasarilor si clopotele oilor.

Ne oprim ochii la vegetatia din curte ce incepe sa prinda viata. Pomii fructiferi incep sa prinda frunze, apoi flori si fructe micute. Cu toate ca pomii sunt batrani, rodul florilor prezinta sperante mari.

Mireasma florilor si cearta albinelor la strans polenul este unic. Este de apreciat lucrul micutelor albine, lucru fara incetare pentru strans polenul, zborul lor din floare in floare.

Pe langa pomi, au inceput si capsunile sa prinda viata. Capsunile inmultindu-se rapid ocupa un loc important in gradina. Mi se face gura apa gandindu-ma numai la momentul cand au sa fie coapte.

Apoi lastarii de zmeur, frag si mur populeaza locurile din gradina, grabind evolutia.

Am realizat ca a prins viata vita-de-vie seculara, s-au prins pomii fructiferi plantati in acest an si chiar butasii de vie nobila.

Primii trandafiiri transplantati se descurca destul de bine.

Am plantat lastari de vita-de-vie nobila, zmeur, tei, soc, dud, magnolie, liliac, etc

Apoi au prins viata florile din curte, flori ce asteptam sa ne umple sufletul de mireasma si dragostea lor. O curte fara flori este pustie. Am plantat o diversitate de soiuri de flori, atat prin seminte cat si prin bulbi.

Dupa ce albinele au profitat din plin de florile pomilor fructiferi ajutand la polenizarea lor, pomii isi vad de drumul ce il au de facut in natura. Prin transformarea florilor in fructe, pomii fructiferi batrani dau speranta unei recolte de fructe destul de mare, ceea ce nu poate decat sa ne bucure. Fiind o familie mare consumatoare de fructe, nici nu stiti cati bani cheltuiam la oras pe achizitionarea de fructe, iar gandul ca avem fructe la discretie nu ne face decat sa privim in viitor cu speranta.

Unde natura a prins viata si gasesc oameni buni, ne intemeiem cuib.

Aici am trait momente unice in natura. Am vazut specii de pasari ce nu stiam ca exista sau nu stiam cum arata. Am vazut barza, cucul, miela, pupaza, gaita, privighetoarea cat si o multitudine de pasari ce inca nu stim denumirea lor. Nu pot descrie in cuvinte clipele cand ne trezim diminetile si ne bucuram de trilul pasarilor, de aerul curat si rasaritul de soare in natura.

Si ca sa fie episodul de renastere a naturii complet, padurea troneaza falnica asupra coltului de rai, umplandu-l cu un aer proaspat.

Chiar si cel mai mic membru al familiei, paznicul de curte, a ramas impresionat de evolutia naturii. Iubeste atat de mult natura cu toate ca a fost crescut la bloc.

Dupa ce ne-am bucurat de minunatiile iscate odata cu renasterea naturii, am trecut la estetica curtii. Am inceput sa amenajam curtea cu idei ieftine, fara costuri materiale, doar cu imaginatie si munca. Am eliminat unul dintre pomii seculari ai curtii, pom ce prezenta pericol de rupere, iar cu ramificatiile trunchiului am inceput decorarea curtii. Sunt niste simpli busteni, dar care dau o tenta de clasic. In curtea omului sunt atat de multe lucruri marunte ce pot fi utile si constructive fara costuri.

Am repopulat o portiune din curte ce era arida, cu gazon si flori, cu busteni si putina imaginatie, asteptand sa vedem rezultatul final in momentul cresterii gazonului si florilor.

Poate pentru cei crescuti la tara astfel de momente par banale, insa pentru noi sunt momente unice in viata. Nu am avut ocazia de a analiza niciodata natura, iar la oras nu ne-am oprit macar 2 secunde din tumultul vietii de zi cu zi sa ascultam o pasare sau sa realizam ce schimbari au intervenit in natura de la o zi la alta. Sincer, am pierdut ani pretiosi fara sa realizam ca lucrurile marunte ne fac mai fericiti decat orice alt lux cotidian.

Am inceput pregatirile de plantare a viitoarelor recolte. O operatiune complexa pentru nivelul nostru de cunostinte orasenesti. Dupa o lunga documentare asupra modului de plantare si intretinere a plantelor am decis ca a venit momentul sa plantam gradina. Nu cred ca am avut mai mari emotii ca pana in acel moment. Cei ce au trecut prin momente inedite in viata stiu la ce ma refer. Trebuia sa ne apucam de ceva care nu am mai facut niciodata.

Dupa ce a fost pregatit pamantul din gradina prin aratura si discuire, acum a venit momentul plantarii. Am inceput cu plantarea cartofilor, cepei si usturoiului. Pentru cartofi am apelat la plantarea in randuri, iar pentru ceapa si usturoi plantarea in straturi.

Finalizarea plantarii s-a incheiat printr-o ploaie bine meritata pentru a ajuta la germinatie si incoltire.

Am continuat cu plantarea rasadurilor, rasaduri crescute de catre noi.

Si ca prin minune, dupa ceva timp, primele fire de ceapa si usturoi au inceput sa isi arate frunzele. A fost prima senzatie de realizare si implinire, dupa cea in care am reusit sa plantam seminte si sa avem rasaduri. O senzatie unica.

Am incercat sa acoperim o plaja larga de legume pentru nu a mai avea nevoie sa cumparam nimic. Am continuat aventura cu plantarea de fasole, castraveti, mazare, dovleac placintar, dovlecel, tartacuta, pepene galben, pepene rosu, patrunjel radacina, telina, pastarnac, sfecla rosie, ridiche, morcov, marar, patrunjel frunze, leustean, salata, spanac, cimbru, busuioc, tarhon, rozmarin, menta, musetel, levantica, mac, ienibahar, chimion, etc.

Apoi am intemeiat un atelier pentru stropit legumele. Am aflat ca plantele nu se uda cu apa rece, asa ca am amenajat un loc pentru pastrarea apei la soare, urmand a le uda seara cand apa este mai calda. Pana la achizitionarea unui vas mai mare pentru apa sau a unei instalatii sofisticate e bun si acest atelier de udare.

Odata cu trecerea timpului incep timid sa vada lumina zilei cartoful si  ridichea.

Si unde pamantul este roditor, vedem dovada fertilitatii solului:

Asteptam rezultatul rasaririi legumelor.

Pana atunci admiram frumusetile rasarite prin curte. Verdele este culoarea principala in cadrul curtii, o culoare ce se asorteaza cu toate florile de pomi si flori.

Iar la finalul zilei, galbenul soarelui apus acopera coltul de rai cu razele sale calde.

Plantarea bulbilor de narcise

Operatiunile de plantare a florilor este diversa. Tipurile de flori alese tin de gustul fiecaruia. Plantarea florilor se poate realiza atat prin seminte cat si prin bulbi. Avantajul bulbilor este acela de rasarire periodica anuala a florilor, fara prea multa bataie de cap.

Am achizitionat bulbi de narcise, rezistenti si sanatosi. Inainte de plantare am  facut o selectie, pentru a elimina partile stricate sau uscate. Am ales doar bulbii sanatosi, care nu prezentau zgarieturi, taieturi sau zone moi. Asadar, am luat in calcul doar exemplarele mari.

Avand in vedere ca este prima operatiune de acest gen, plantarea am executat-o deocamdata in ghiveci pentru a urmari modul de crestere. Ideea a fost de a fi plantati toti impreuna cu scopul de a fi transplantati ulterior in ghivece spre oferire de cadouri sau mutare in gradina.

Cu toate ca cresterea a fost rapida si haotica, am reusit sa fac sa fie flori frumoase, sa infloreasca si sa se inalte ca flori marete.

Este o bucurie destul de mare sa le vad mari si frumoase. Avand in vedere ca au iesit destul de multe de am umplut sufrageria, am trecut la cadouri, facand fericite si alte persoane. Nu pot sa descriu ce buchete frumoase de narcise cu bulbi se pot darui.

Restul de bulbi i-am plantat in gradina pentru a ma bucura de frumusetea florilor an de an. Rezultatul plantarii este multumitor.

Nu pot sa mi-o iert pentru  ca nu am plantat bulbi pana acum. Am intarziat admirarea frumusetii. Incercati si nu are sa va para rau.

Plantarea lastarilor de liliac si magnolie

Inmultirea liliacului prin butasi sau lastari este cea mai raspandita metoda. Dupa lungi incercari pe la prieteni pentru achizitionarea de lastari de liliac, dupa repetate esecuri, am decis sa nu ma mai milogesc pe la fiecare si sa reusesc cu fortele proprii sa plantez cativa lilieci pentru mireasma lor. Am tot umblat prin magazinele de specialitate pentru a gasi pui de liliac, dar preturile m-au dat pe spate. Am pandit momentul pana am reusit sa gasesc un pret acceptabil. Am cumparat doi pui de liliac, de specii diferite ce am reusit cu succes sa ii plantez in ghiveci. Am achizitionat liliac Syringa vulgaris: Congo si Stefan Makowiecki.

Plantarea lor a fost facuta in ghivece simple cu pamant de flori. Rezultatele au fost rapid vizibile. Stand la caldura si lumina, lastarii au intrat repede in viata, suprinzandu-ma zilnic cu rapiditatea lor de crestere.

Rezultatul este unul bucurator. Acum am liliecii mei si sper sa ma bucur de mireasma lor. Un liliac de forma celor crescuti la mine intr-o luna se vinde cu peste 70 lei in magazinele de specialitate unde am gasit eu. Sa stea acolo 70 de ani pana am sa cumpar asa ceva. Nu va lasati luati de val cu preturile cerute de ei. Cu mainile dumneavoastra reusiti sa faceti lucruri importante si ieftine.

 

Unii dintre cei mai frumosi arbusti se stiu ca sunt cei de magnolie. Speciile sunt nenumarate, fiecare fiind unici prin felul lor de a fi. Nu cred ca exista persoane sa nu intoarca capul cand vad un arbore de magnolie inflorit. Florile si mireasma lor sunt unice. La fel ca liliacul, mi-am dorit a avea asa ceva in curte. Am umblat si tot umblat dupa lastari, ajungand tot la a fi cumparati. Cu prima ocazie avuta am achizitionat doi arbusti de magnolie, pe care i-am plantat deocamdata in ghiveci.

Tipul de magnolie achizitionata a fost Kobus, butasi ambalati.

Ceea ce la inceput a fost un simplu bat chior, ajunge in scurt timp sa se inalte si sa dea nastere la muguri.

Apoi intervin schimbari ce duc la aparitia frunzelor si florilor

Dintr-un simplu lastar incepe sa prinda forma si sa creasca. Am sa am rabdarea de a-i vedea mari, tinandu-i totusi in ghivece pana am sa-i plantez in gradina. Cresterea lor imi este multumitoare.

Plantarea primilor pomi fructiferi

Avand in vedere ca nu am mai plantat niciun pom, fie el fructifer, ornamental sau de orice fel, initierea proiectului a fost destul de complicat. Studierea abc-ului in domeniul pomiculturii a durat timp, atat pentru acumulare de informatii, aprofundare si intelegere. Pare un lucru simplu la prima vedere, dar nu e chiar asa. Initierea unei livezi de pomi fructiferi, mare sau mica in functie de necesitati trebuie analizata cu mare grija. Eventualele greseli de plantare duc la pierderi ce se vad in timp, fapt regasit in blocarea banilor pe termen lung. Asadar, pentru eliminarea pierderilor de sume banesti este necesar sa analizati bine terenul, zona si soiurile plantate. Este de preferat întârzierea înfiinţării plantaţiei,  decât plantarea în grabă.

Deoarece terenul aferent casei cumparate la tara este prea mare pentru a fi lucrat agricol, ma refer aici la lucrul terenului pentru consumul casnic, am luat decizia ca mai bine de jumatate sa fie ocupat de pomi fructiferi. Nu consider necesar ocuparea terenului cu culturi agricole ce pentru familia mea nu sunt folositoare, gen porumb, paioase, etc.

Am trecut la destelenirea terenului prin aratura. Am analizat tipul de pomi fructiferi roditori in zona. Nu are rost sa procurati pomi fructiferi ce nu rodesc in zona in care locuiti, in functie de tipul conditiilor meteorologice si climat. Avand in vedere ca zona este buna, m-am axat pe meri, peri, pruni, ciresi, visini, nuci, gutui, dar si caisi si piersici pentru polenizare, dar cam la risc. Soiurile de pomi au fost alese diversificat pentru a acoperi o paleta larga si o perioada mare de fructificare. Intr-un cuvant am ales soiuri ce se coc pe toata perioada anului pentru a  beneficia familia permanent de fructe proaspete.

Am calculat si marcat locurile de plantare. Marcarea locurilor de plantare se realizeaza in functie de tipul de pomi ce doresc a fi plantati.

 

Pentru marcare am avut nevoie de o ruleta, sfoara, tarusi, ciocan. Am masurat distanta intre pomi si randuri in functie de soi si am marcat locul cu un tarus. Nu am facut marcarea in rand, ci am ales varianta intrepatrunderii randurilor pentru liniaritate din toate partile, ce ajuta  la polenizare cat si la aspect.

Dupa ce am terminat marcarea tuturor locurilor pentru plantarea pomilor, in functie de numarul de pomi ce am dorit sa ii plantez, am trecut la executarea gaurilor exact in locul in care am batut tarusii.

Executarea gaurilor am realizat-o manual cu cazmaua urmarind sa pastrez dimensiunile standard de plantare. Rezultatul final al gaurii a ajuns la 0,40X0,40 cu adancimea considerabil de mare pentru a incape lejer radacinile, fara a fi sugrumate.

Am pregatit pomii ce urmau a fi plantati. Achizitionarea pomilor am facut-o de la o statiune specializata, ceea ce va recomand si dumneavoastra. Achizitionarea pomilor de la persoane neautorizate nu este recomandata, existand riscul de cumparare a unor salbaticiuni. Persoanele autorizate in vanzarea pomilor poseda pasaport pentru fiecare in parte, in care sunt specificate denumirea producatorului, soiul, portaltoiul, etc, informatii utile in vederea legalitatii produsului si provenienta lor. De la achizitionare si pana in momentul plantarii am tinut pomii cu radacinile in apa pentru evitarea uscarii.

Dupa ce am pregatit locul, gropile si pomii am trecut la urmatoarea etapa: pregatirea mocirlei. Am achizitionat de la un vecin balega proaspata de vaca, am amestecat-o cu apa si pamant, formand o mocirla de consistenta potrivita ce urmeaza a acoperi radacinile pomilor inainte de a fi introdusi in gropi.

 

Am taiat sfoara cu care au fost legati pomii din pepiniera, am ajustat radacinile pomilor prin eliminarea partilor prea lungi, rupte sau bolnave, am mocirlit radacinile si am introdus pomul in groapa prin aruncarea unei cantitati minime de pamant peste radacinile mocirlite pentru o priza mai buna.

Apoi am trecut la umplerea gropii cu pamant, executand si o miscare ferma verticala a pomului pentru intrarea pamantului intre toate ramificatiile radacinii. Pe la jumatatea gropii am executat o prima calcatura serioasa a pamantului. Calcatura are rolul de fixare a radacinilor si eliminarea golurilor de aer din sol, goluri ce duc la putrezirea radacinilor. Apoi am umplut gaura cu pamant si am mai executat o calcatura zdravana. Calcatura nu se face agresiv si cu talpa din material tare, motiv ce duce la ranirea radacinilor.

Dupa ce am efectuat aceste operatiuni la fiecare pom in parte am trecut la udarea fiecarui pom.  Cantitatea de apa pentru fiecare pom a fost de 10litri, insa difera de la plantarea de toamna la cea de primavara. Udarea este obligatorie, avand rolul de a scoate tot aerul din sol prin formarea de bule si aderarea radacinilor mai bine la pamant.

Dupa udare am trecut la ajustarea inaltimii pomilor la distanta de 0,60 cm pentru toate soiurile, exceptie facand ciresii la 0,70cm.

Analizand ca este prima plantare, pot sa va impartasesc ca procentul de prindere a pomilor este de 100%. Plantarea lor a fost facuta primavara devreme dupa ultimele ingheturi, am respectat toate etapele citite din cartile de specialitate, pomii au fost achizitionati de la o statiune pomicola si sigur a intervenit si norocul incepatorului.