Hreanul – (Armoracia rusticana) creste pana la 1,5 m inaltime si este cultivat pentru radacina sa mare, desi si frunzele sunt comestibile.
Hreanul este o leguma perena, cultivata pentru radacinile sale carnoase, de culoare alb-galbuie, cu aroma si gust picant. Radacina plantei, care reprezinta partea comestibila, este puternic dezvoltata (ingrosata) 3-5 cm in diametru, fiind prevazuta cu ramificatii care patrund adanc in pamant, pana la 70-100 cm adancime.
Terenurile cele mai potrivite pentru cultura hreanului sunt cele argiloase, usor alcaline, bogate in humus. Inainte de cultivare, solul va fi amenajat, arat (la 40-50 centimetri adancime), desfundat, afanat, imbogatit cu ingrasaminte naturale (gunoi de grajd). Este bine ca fertilizarea terenului sa se faca toamna, iar celelalte lucrari, primavara, inainte de plantare. Umiditatea trebuie sa fie ridicata si constanta, dar nu exagerata.
Cea mai potrivita metoda pentru realizarea unei recolte bogate si sanatoase consta in obtinerea, mai intai, a rasadurilor. Se sectioneaza radacinile de hrean in fragmente de 5-10 centimetri lungime si 1-2 centimetri grosime, care se planteaza (in sera sau in solar), intr-un amestec de mranita si nisip. In aproximativ 3-4 saptamani, acestea prind radacini si apar primii lastari. Se transplanteaza rasadurile, la inceputul primaverii, pe suprafata destinata culturii de hrean, pe randuri paralele, aranjate la o jumatate de metru unul de altul, si cu o distanta de 30-40 de centimetri intre rasaduri. Dupa ce planta a crescut suficient, pentru a stimula cresterea radacinilor, se copilesc (se taie) lastarii laterali, lasand doar cateva frunze care sa asigure dezvoltarea si hranirea plantei.
Butasii de hrean, taiati oblic in partea inferioara, pot fi plantati si direct, pe terenul de cultura, in rigole de 8-10 centimetri adancime, presandu-se bine solul in jur, acoperindu-i cu un strat de 4-5 centimetri de pamant. Perioada cea mai buna pentru aceasta operatiune este primavara, in lunile martie-aprilie. Periodic, se plivesc buruienile si se copilesc frunzele. Pentru o suta de metri patrati de cultura este nevoie de aproximativ 4-5 kilograme de butasi (daca luam in calcul butasii mai mici, de circa 5 centimetri). Plantat in felul acesta, hreanul poate fi recoltat toamna, dar si mai bine, in primavara urmatoare, cand recolta va fi mult mai buna.
Radacina de hrean intacta nu este prea aromata, dar taiata, tocata si, in special, data prin razatoare, are un miros foarte puternic, iute si lacrimogen. Mirosul nu este totusi stabil, el pierzandu-se dupa 10-20 de minute. Radacina de hrean intreaga poate fi pastrata in frigider timp de cateva saptamani. Cel mai adesea hreanul este stocat dat prin razatoare si amestecat cu ulei si otet. In aceasta forma rezista bine cateva luni, daca este pastrat in recipiente ermetice, la adapost de aer si de lumina.
= orășeni răzeși = 
Interesanta chestie. Chiar nu stiam cum se planteaza hreanul. E mai simplu prin radacina. Am tot incercat cu seminte de la o vecina care are gradina plina de hrean, dar fara succes.
Multumesc pentru informatiile utile.
Se poate planta si prin seminte de hrean in rasadnite, insa varianta cea mai simpla si sigura este cea de plantare a bucatilor de radacina care dau nastere la noi plante.
Aveti insa grija ca hreanul se inmulteste repede si nu trebuie scapat de sub control. Avand lungimea radacinilor de pana la un metru, nu se distrug prin aratura, iar la anul rasar din nou. O sa aveti hrean permanent pe locurile plantate. Daca doriti, puteti planta hreanul intr-un mediu controlat.
Eu am hrean in gradina de nu pot sa il mai starpesc. Iese tot mai mult si in locuri dese. Avetu dreptate, aratura nu il distruge. Nu stiam ca radacina poate ajunge la un metru. Asta se explica. Cine sapa toamna hreanul la asa o adancime?
Hreanul trebuie sa fie o cultura controlata. Adancimea radacinilor atinge si un metru, la
scoaterea lui in toamna prin sapare, se reuseste a recolta doar partea superioara. Daca aveti hrean in gradina nu veti scapa de el niciodata, pentru ca adancimea araturii este mai mica decat lungimea radacinii, care la sapat sau arat se rupe, ramanand cativa centimetri buni in sol ce se comporta ca rasad pentru anul urmator. Asta este explicatia. In culturile controlate, recoltarea de face mecanizat cu o masinarie adanca, rasadurile de pun anual tot controlat, ceea de nu da posibilitatea formarii radacinilor groase si atat de lungi, ce devini imune solului inghetat si temperaturilor scazute.