Totul este salbatic…de la drumul de acces la padurea ce cade pe casa. Aici am gasit natura virgina ce creste fara interventia omului. Zgomote si tipuri de vietati, ce la oras le vedeam si auzeam doar pe canalele destinate animalelor, le intalnim la tot pasul. Am fost atrasi total de aceste locuri la prima lor vizita. Ne-a atras inca de la inceput salbaticia locului, linistea si starea de bine ce plutea deasupra intregii zone. Am decis sa cumparam o casuta in aceasta zona. Am cautat si am gasit o casa batraneasca cu tot felul de acareturi… E foarte greu sa faci un asfel de pas. Doi oraseni, fara pic de experienta in domeniul rural, am decis sa incercam ce ne doream cel mai mult…linistea. Multi au ras de noi, altii s-au abtinut de la comentarii… Linistea si salbaticia locului a completat toate lipsurile. O casuta mica, batraneasca. Curte plina cu acareturi, garduri peste garduri, constructii peste constructii, toate adunate si iar adunate. Cand am cumparat casa, ne-am pus mainile in cap ce am gasit. Amandori ,,mari cunoscatori” in constructii, agricultura, pomicultura, viticultura… am crezut ca ne luam cu mainile de cap. Curtea din fata casei era ocupata cu garduri, poieti, patule de porumb, magazii si magazioare, fel de fel de acareturi care mai de care. Perdea de vie ce acoperea intreaga curte, de pe timpul cand a inceput colectivizarea tarii, cu butuci de vie grosi cat copacul la radacina. Pomii fructiferi batrani, ce scartaiau la minima adiere de vant, tronau la tot pasul. La inceput am crezut ca am facut alegerea gresita a vietii noastre mutandu-ne de la oras, de la conditiile traiului zilnic.
Am incercat soba de perete unde am constatat ca iese fum prin toate ungerele ei. Desfundarea sobei a durat o zi intreaga. De la desfundarea hornului de pe casa, ursoaicei din pod (parca asa ii zice), fiecare fum in parte si pana la lipirea ei cu lut a fost cale grea…foarte grea. Important este ca soba nu este daramata prin interior – exteriorul se repara. Nu stiam de ce sa ne apucam, cu care inceput… Forma curtii nu avea forma de curte, aleile de alei, iar gardurile alea ne stateau in cap. Prea multe acareturi. Dar ce zic eu multe…din cale afara de multe. Magazii inutile tronau in mijlocul curtii. Acoperisul casei nu stiu cum mai rezista de povara anilor. O casa batraneasca cu mult prea multe pe langa ea, uitate de vreme si timp. Mari cunoscatori in toate, oraseni in adevaratul sens al cuvantului, am vrut sa dam inapoi ca racul. Dar asta ne-am dorit. A fost alegerea si dorinta noastra. Am vrut sa scapam de nebunia orasului. Poate pare nebunesc ceea ce am facut. Am lasat civilizatia in urma. Am vrut sa incercam ceva nou in viata noastra, sa nu mai depindem de supermarketuri. Ne-am saturat sa fim sclavii societatii. La oras aveam doua servicii bune, orasul cu multe perspective din punct de vedere economic. Cu toate ca castigul lunar al familiei era ok, am observat ca peste 85% din venituri se duceau pe datorii. Eram sclavii societatii de la 06 dimineata pana la 20 seara. Ne intalneam in familie la cina si la odihna, nervosi si plini de griji. Nu aveam nici un viitor luminos. Ideea a venit in momentul in care am vizitat cateva cunostinte la tara. Am observat ca, desi amandoi in familie nu aveau loc de munca, ceea ce aveau in casa si curte, conditiile si nivelul de trai era net superior noua. La oras, cu toate investitiile in apartament, nu aveam ceea ce aveau ei. Si totusi nu aveau loc de munca. Se descurcau mai bine ca noi, tineau 3 copii in scoli bune, erau mult mai veseli, comunicativi, deschisi si fara griji. Isi traiau viata corect, demn si cu capul sus. Nu erau sclavii nimanui. Atunci am decis ca traim degeaba pe pamant si ar trebui sa facem o schimbare. Si am facut-o. Cum nu ne-am permis sa cumparam o casa mareata, am cumparat una batraneasca cu scopul de a o moderniza. Batraneasca, dar totusi avantajos. O casa cu curte, livada – foarte batrana ce-i drept, vie seculara, teren arabil si padure, curent electric si fantana in curte. Ar fi fost mult mai scump sa construim de la zero. Am fost sceptici, dar acum nu mai regretam deloc. Recomand tuturor orasenilor sa faca acest pas. Cheltuielile lunare sunt enorm de mici fata de la oras, garderoba ce la oras trebuia schimbata, aici e lux in curte, impozitul este mai mic fata de ce plateam la oras, iar cel mai important lucru e hrana procurata din gradina noastra. HRANA SANATOASA!
= orășeni răzeși = 
Raman cu gura cascata in fata sutelor de exemple a celor care au curajul de incepe o viata noua la sat. Bravo dv.
Eu una asi da cu greu viata de oras pe una la tara. Sotul meu ar renunta oricand, la orice ora si ar pleca in cea mai mare viteza la tara.
Poate am devenit comoda. Apreciez totusi curajul vostru.
Sa inteleg ca e mai bine la tara ca la oras?
Nu stiu cum sa evaluez aprecierea dumneavoastra. Viata la tara trebuie simtita in suflet. Daca nu va doritii acest lucru nu faceti acest pas. Apreciati tara doar atunci cand mergeti la cineva in vizita si va bucurati de aer curat. Deciziile nu se iau in pripa.
Daca aveti posibilitatea achizitionarii unei proprietati in paralel cu locuinta de la oras, e un inceput mare. Puteti incerca acomodarea treptata si parerea despre viata la tara se afiseaza in timp.
Insa daca simtiti ceva pentru aceasta viata plina de minunatie, nu ezitati sa o incercati. Daca doriti sa va raspund sincer la intrebarea daca e mai bine la tara ca la oras, va raspund cu mana pe suflet: DA!
Acum fie vorba intre noi, daca sunteti invatata cu viata la oras e greu sa renuntati la tot si sa traiti doar din agricultura. Insa eu nu mizez pe agricultura, ci mizez pe faptul ca am cap pe umeri, orizontul deschis spre afaceri si o altfel de viziune asupra modului de facere a banilor.
Stiti prea bine la ce ma refer.
Buna. Am avut si eu o astfel de tentativa de a ma muta la tara, dar a esuat. Nu am putut sa ne descurcam cu banii. Daca nu sunt indiscreta, ati spus ca la oras aveati doua servicii bune si castigul familiei era ok, insa acum din ce va descurcati? Din agricultura? Reusiti performanta asta? Sper sa nu deranjez cu intrebarile mele directe.
Da, la oras am avut doua servicii bune, servicii ce ne aduceau un venit frumusel. Mutandu-ne la tara nu am mizat ca vom trai din agricultura. Am mai spus ca agricultura o folosim pentru a ne hrani sanatos. Domeniile de activitate, studiile superioare, cat si experienta ne-au dat sansa de a ne descurca mai bine fata de oras. In zona sunt ferme, atat agricole cat si zootehnice. O ferma care se respecta nu are nevoie numai de tractoristi, ci si de contabili si ingineri IT.
Cand ne-am mutat la tara am fost priviti sceptic de catre vecini, ca niste oraseni ce nu au avut ce face la oras si au venit la tara sa schimbe regulile lor. Am fost taxati la orice activitate ce nu o cunosteam, tipic romaneste. Insa am realizat ca timpul le rezolva pe toate si roata se schimba. Domenile noastre de activitate si-au gasit intrebuintarea repede in zona, cunostintele teoretice si practice dobandite de-a lungul timpului au facut ca veniturile noastre sa fie pe masura, insa cheltuielile fata de oras sa fie minime. Per total suntem mult mai multumiti fata de timpul cand stateam la oras, mai liberi si mult mai bogati: atat material cat si spiritual. Referitor la faptul ca nu ati reusit sa va descurcati cu banii pot spune ca odata cu mutarea, intervine o alta etapa in viata dumneavoastra, etapa ce trebuie tratata ca atare. Daca visati la aceleasi cheltuieli ca la oras, normal ca nu va veti putea descurca. Bogatia nu inseamna numai BANI.
Cred ca cei ce vor sa faca acest pas nu doresc sa se imbogateasca din asta. Insa cu toate ca bugetul de cheltuieli este mult mai redus fata de oras el exista totusi fie ca vorbim de impozite, electricitate, internet, etc. Pentru toate astea cu siguranta ca este nevoie de un buget la inceput. Cu atat mai mult cu cat trebuie puse pe picioare la inceput un solar, o livada, gradina etc din care mai tarziu se vor valorifica produsele. Intrebarea ar fi pe ce anume v-ati axat (sau poate unul dintre voi inca pastreaza un loc de munca) si cam ce suprafata de teren aveti?
Daca priveam lucrurile prin a ne imbogati, nu am fi facut pasul de a ne muta la sat. Am fi investit in agricultura si am fi vazut rezultatele sau nu. Despre cheltuieli, am spus ca sunt mult mai mici ca la oras, deci nu sunt inexistente. Orice lucru de inceput are nevoie de bani, insa nu atat de multi. De axat, ne-am axat pe viata sanatoasa si am plantat din toate cate un pic pentru a asigura o cantitate optima de produse proaspete si naturale familiei. Nu am mers pe profit, plantand un singur produs agricol. Ma repet, amandoi pastram locuri de munca, domeniile noastre de activitate si-au gasit intrebuintarea si la sat, castigul familiei fiind aproape acelasi ca la oras, insa cheltuielile sunt minime.
Am citit toate postarile voastre de anul trecut si pe a altora care au facut pasul de a se muta la sat. Am decis cu sotul, dupa lungi dezbateri sa facem la fel. Am vandut foarte greu apartamentul, la noi in zona merg greu imobiliarele, reusind doar un schimb cu o casa la tara, in care la raport de pret am pierdut. Atunci am fost suparati iar acum cred ca am facut cea mai buna alegere. Avem tot ce ne trebuie si suntem fericiti.
Am reusit sa imi cunosc sotul mai bine si sa il apreciez mai mult dupa ce am vazut la cate se pricepe. Il iubesc mai mult, meseriasul lui mami.
Multumesc orasenirazesi pentru sfaturile gasite la voi pe blog, au fost un punct de plecare, mai ales in legumicultura si plantatul pomilor. Dumnezeu cu voi!
Ne bucuram sa stim ca am fost de folos, in oarecare masura. Daca dumneavoastra ati reusit sa intelegeti ca a fost cea mai buna alegere si sunteti fericiti, restul nu mai conteaza. Bucurati-va de liniste si incercati sa intelegeti natura, nu are sa va dezamageasca niciodata.
Succes si bine ati venit in sanul orasenilor mutati la tara!
Mutatul la tara a fost cea mai buna alegere pe care familia mea a facut-o si vad ca si familia dv. Nu regret nimic si chiar sfatui pe toata lumea sa faca acest pas. Vad ca sunteti mandri de pasul facut. Regretati ceva?
Nu asi putea sa ma plang de absolut nimic. Ma repet prin a spune ca a fost alegerea cea mai potrivita si sanatoasa a intregii familii. Acum fiecare dintre noi vede viata cu alti ochi, iar ceea ce pe mine ma multumeste, pe altii ar fi posibil sa nu. Din punctul nostru de vedere putem spune ca aici am regasit viata sau mai bine spus am descoperit-o.
Daca asi fi sa regret ceva este faptul ca uneori duc lipsa de cultura in mediul rural. Aici totul este rupt de ceea ce inseamna arta si cultura. Dupa multe incercari la autoritatile locale de a schimba ceva in acest domeniu am realizat ca nu se vrea, iar omului ii este frica de ceea ce nu stie. Ce pretentii sa am de la un palmas ajuns primar, cum a ajuns, inconjurat de alti palmasi ajunsi functionari publici, sa poata intelege schimbarea satului prin cultura. Dupa lungi demersuri pentru infiintarea unui muzeu rural, a unui ansamblu folcloric vocal prin sezatori formate din batranii satului, a unui ansamblu de dansuri populare si a unei biblioteci publice in care ma ofeream sa donez o mare parte din biblioteca noastra personala iar o alta parte dintre cartile de pornire sa o achizitionez din fonduri proprii, el a inteles cultura prin cheltuirea banilor pe un punct de orientare turistica, cu toate ca singurii turisti ce calca satul sunt nepotii ce isi viziteaza bunicii, nepoti plecati fiecare pe drumurile lor. Da…asta regret si imi pare rau ca nu am cu cine conlucra spre a putea schimba ceva. Insa cultura nu este doar colectiva, asa ca pentru familia noastra ne descurcam.