Combaterea bolilor la morcov

Descrierea putregaiul moale (umed) al morcovului (Ervinia carotovora).
Apare in camp in anii ploiosi, isi continua evolutia si in depozite. Mai poate afecta telina si patrujelul. In zona coletului apar pete brune, umede care avanseaza spre varf. In interiorul radacinii apar caverne pline cu o masa mucilaginoasa, in final putrezeste intreaga radacina.
Bacteriile au forma de bastonase, cu cili dispusi peritrih. In perioada de vegetatie se raspandesc prin melci, prin larvele unor insecte sau prin apa. De la un an la altul patogenul se transmite prin radacini si prin resturile vegetale infectate.
Prevenirea si combaterea putregaiului moale se poate realiza prin: evitarea terenurilor cu exces de apa, rotatia culturilor, sortarea radacinilor inainte de depozitare, umiditatea sa fie sub 80% in timpul pastrarii, temperatura de 1-4 grade Celsius.

Descrierea si combaterea fainarii la morcov (Erysiphe umbelliferarum).
Apare pe frunze si tulpini, care se acopera cu pasla miceliana alba, contine conidioforii si conidiile ciupercii.Mai tarziu apar picnidiile negre, iar frunzele se brunifica si se usuca.
Pentru combaterea fainarii se pot utiliza tratamente cu fungicide cum ar fi: Tiovit Jet 80 WG in cantitate de 4,0 kg/ha, Kumulus DF in cantite 4,0 kg/ha.

Descrierea putregaiului alb (Sclerotinia sclereotiorum).
Ataca pe langa morcov si patrunjelul, telina, pastarnacul, evolutia continuand si in timpul pastrarii. Pe radacini apar pete umede, usor decolorate, care se acopera cu mucegaiul alb al ciupercii. Ulterior apar si sclerotii negri de 3-10 mm, sub aceasta forma ciuperca poate supravietui in sol mai multi ani.
Prevenirea si combaterea aparitiei putregaiului alb se realizeaza prin rotatia culturilor, evitarea plantelor sensibile fata de atacul acestei ciuperci si sortarea radacinilor.

Descrierea si combaterea septoriozei (Septoria apiicola).
Pe frunze, tulpini, petiol apar pete brune cu centrul albicios si cu picnidiile negre ale ciupercii. Atacul afecteaza suprafata de asimilatie a frunzelor. Transmiterea bolii se face prin samanta si prin picnospori.
Prevenirea si combaterea se poate realiza cu utilizarea de samanta sanatoasa si tratamente in vegetatie cu fungicide cum ar fi: Bravo 500 SC in concentratie de 0,2 % (20 ml in 10-13 l/apa), Dithane M-45 in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 l/apa).

Descrierea cercosporiozei la morcov (Cercospora carotae ).
Cercosporioza poate fi recunoscuta prin petele mici, de forma rotunda sau ovala ce apar pe foliolele sau pe petiolul frunzelor. Petele au o culoare cafenie, fiind inconjurate de o margine galbena. In cazul unui atac grav, acestea conflueaza si frunzele mor.
Ciuperca hiberneaza pe resturile din cultura de morcov si pe plantele gazda salbatice. Temperatura optima pentru dezvoltarea ciupercii este de 28 grade Celsius, boala incepe sa se manifeste dupa dupa 10 zile de la infectie.
Prevenirea aparitiei bolii se realizeaza prin respactrea rotatiei culturii, utilizarea de seminte tratate, verificarea periodica a culturii.

Descrierea putregaiului cenusiu (Botrytis cinerea).
Putregaiul cenusiu apare la inceputul perioadei de depozitare. Pe radacini apar leziuni bine definite negre-maronii fara nici o urma de mucegai. Cum morcovii sunt pastrati o perioada mai lunga aparitia putregaiului este tot mai mare. Ciuperca supravietuieste in sol si pe resturile plantelor din cultura.
Infectia se extinde in tompul perioadelor umede din toamna, cand rezistenta frunzelor se diminueaza. Frunzele sunt infectate prin contact direct sau prin sporulatie, de la frunze sporii ajung la radacina. Morcovi recent depozitati sunt mai rezistenti la atacul de putregai cenusiu.
Atacul este mai vizibil in varful radacinii. La temperature de 5 grade Celsius se vor dezvolta frunzele noi care la randul lor vor fi usor de infectat. Boala se poate imprastia in spatial de depozitare ca rezultat a sporulatiei si al contactului direct.
Prevenirea aparitiei putregaiului cenusiu se poate realiza prin urmatoarele procedee: cultura se recolteaza pe vreme uscata pentru a limita cantitatea de pamant care ramane pe radacina, se recolteaza cu mare grija pentru a nu rani radacinile.

Descrierea si combaterea nematodului morcovului (Meloidogyne hapla).
Nematodul morcovului dezvolta 4-8 generatii pe an, dar uneori poate dezvolta chiar 10-20 generatii. Ierneaza ca larva sau adult (femela) fie in interiorul radacinii plantelor fie in sol.
Larvele de varsta a doua migreaza in sol in cautarea de plante gazda. Cand intalnesc radacinile plantelor gazda preferate, patrund in tesuturi in apropierea varfului de crestere, si cauzeaza gigantismul celulelor inconjuratoare.
Datorita dezvoltarii nematodului din interiorul morcovului tesutul trece printr-un numar mare de schimbari morfologice, ducand la aparitia unor protuberante ca niste noduri. In final tesutul din jurul femelei se rupe, eliberand o masa gelatinoasa continand cateva sute de oua din care se dezvolta larvele.
Nematodul ataca plante cultivate si spontane apartinand la peste 40 de familii botanice din care amintim cateva exemple: cartof, mazare, barba caprei, trifoi, salata etc.
Primele simptome se manifesta dupa 3-4 saptamani, semnele atacului consta in ofilirea frunzelor urmata, la scurt timp, de uscarea lor de la varf spre baza si stagnarea in crestere a plantelor.
Pe radacini apar gale la nivelul carora vasele libero-lemnoase sunt obturate, circulatia sevei se intrerupe, determinand putrezirea radacinii si uscarea plantei.
Atacul nematozilor determina aparitia de Fusarium sp. si Verticillium sp., care grabesc pierirea plantelor.
Prevenirea aparitiei nematozilor se realizeaza prin: rotatia culturilor, folosirea de soiuri rezistente, eliminarea plantelor cu simptome impreuna cu pamantul din jurul radacinii si distrugerea lor prin foc.
Combaterea chimica se realizeaza prin dezinfectia solului cu substante specifice cum ar fi: Basamid Granule in cantitate de 3-5 kg/100 mp.

Descrierea si combaterea nematodului bulbilor si coletului (Ditylenchus dipsaci).
Nematodul bulbilor sunt mici viermi minusculi, cel mai adesea de marime mai mica de 1 mm. Nematozii se hranesc cu continutul celulelor, la care acestia le perforeaza peretii cu ajutorul stiletului. Ei traiesc in pamant unde le este necesar doar un firicel de apa pentru a se deplasa.
Acesti daunatori sunt in special importanti in climatul cald si umed, deci in spatiile protejate. Nematodul bulbilor ierneaza ca ou, larva sau adult, in resturile vegetale (tulpinile diferitelor plante, bulbi) si chiar in sol si dezvolta 5-6 generatii pe an.
Ataca tulpinile, bulbii, tuberculii, rizomii si radacinile diferitelor plante, preferand insa ceapa, usturoiul si prazul. Plantele atacate au frunzele mai groase si mai scurte, de culoare verde inchis la inceput, apoi se ingalbenesc.
Nematodul bulbilor se transmite prin materialul de plantare infestat (seminte bulbi rasad), dar se poate transmite si prin apa de irigatie,resturi vegetale sau sol.
Prevenirea aparitiei nematodului bulbilor se paote realize prin: rotatia culturilor, folosirea de soiuri rezistente, eliminarea plantelor cu simptome impreuna cu pamantul din jurul radacinii si distrugerea lor prin foc.
Combaterea chimica se poate realiza cu: Actara 25 WG in cantitate de 0,06 kg/ha, Basamid Granule in cantitate de 3-5 kg/100 mp, Nemathorin 10 G in cantitate de 15 kg/ha.

Descrierea si combaterea la paduchele verde (Semiaphis dauci).
Paduchele verde al morcovului ierneaza sub forma de ou iar primavara apar femelele. Prin reproducere asexuata apar mai multe generatii nearipate. In luna mai apar adultii aripati care migreaza si se instaleaza pe plantele gazda unde cu femelele nearipate se inmultesc in urma carora apar atat forme aripate cat si nearipate.
Paduchele verde al morcovului ataca culturile de legume umbelifere (morcov, pastarnac, patrunjel, telina, marar).
Combaterea chimica a paduchelui verde se realizeaza prin tratamente cu cu Actara 25 WG in concentratie de 0,3 %, Decis Mega 50 EW in cantitate de 2 ml in 10 l apa.

Descrierea si combaterea la musca morcovului (Psila rozae).
Musca morcovului ierneaza ca pupa in sol, prezinta doua generatii pe an. Primele insecte ajunse lamaturitate isi fac aparitia la mijlocul lui aprilie, cautand loc de adapost (de exemplu, in randurile de gard-viu sau in tufisuri) unde sa se hraneasca si sa se imperecheze. Dupa-amiaza tarziu, femelele isi parasesc adaposturile pentru a depune ouale pe sau in solul din jurul plantei. Ouale sunt lasate spre a fi purtate de vant sau ploaie in sol sau alt mediu favorabil pentru dezvoltarea ulterioara.
Dupa opt zile larvele ies din oua si incep sa se hraneasca pe radacinile fine laterale. Mai tarziu vor ataca si vor patrunde in intreaga radacina. In timpul cresterii, larvele isi vor lepada invelisul de doua ori. De fiecare data larvele ies din interiorul morcovului dupa care ei vor sapa iarasi galerii in acelasi morcov sau in altii din apropiere. Odata ce larva este matura pe deplin, paraseste morcovul pentru a intra in sol in starea de pupa.
Prin aceste leziuni provocate de lave pot patrunde diferite ciuperci fitopatogene, care pot provoca putreziri.
Musca morcovului poate fi prezenta in camp de la mijlocul lui aprilie pana in octombrie.
Prevenirea aparitiei mustei morcovului se poate realiza prin: strangerea si distrugerea resturilor vegetale ramase in camp dupa recoltare, rotatia culturilor, araturi adanci de toamna pentru introducerea sub brazda a pupelor aflate la iernat in orizonturi aflate la suprafata.

Descrierea si combaterea limaxului cenusiu (Agriolimax agreste).
Limaxul cenusiu ierneaza sub forma de ou si mai rar sub forma de adult, hiberneaza in gauri subterane si crapaturi din sol, care sunt ferite de inghet,in care isi incetinesc procesele metabolice, intrand intr-o stare de letargie.
Melcisorii rezultati din eclozarea oualor de iarna, ajung la maturitate la jumatatea lunii iulie. Melcisorii generatiei a doua apar incepand cu a doua jumatate a lunii august, se hranesc cu organele vegetative ale plantelor, se matureaza treptat, devin adulti, se imperecheaza si in a doua jumatate a lunii octombrie depun oua,si asa se reia ciclul biologic.
Evolutia embrionara depinde de temperatura si de gradul de umiditate, dureaza intre doua si patru saptamani.
Melcii sunt activi ziua, daca au suficienta umiditate, daca nu, ei raman nocturni. In conditii aride, limacsii secreta mult mucus, ingrosandu-si masa viscerala si protejandu-se astfel de dezhidratare.
Melcul este polifag, se hraneste cu specii de plante cultivate si spontane, atacul producandu-se la nivelul tuturor organelor plantelor (subterane si supraterane).
Melcii rod cu ajutorul limbii lor zimtate gauri de forma neregulata pe frunze sau alte parti ale plantei .In zonele roase pot aparea infectii secundare, produse de ciuperci sau bacterii.
Combaterea limacsilor se poate realiza prin strangerea manuala a limacsilor dupa ploaie sau in timpul noptii la lumina electrica.
Combaterea chimica se poate realiza cu ajutorul moluscocidelor cum ar fi: Mesurol 2 RB in cantitate de 5,0 kg/ha, acesta se imprastie pe suprafata solului sau se poate incorporeaza la 2-3 cm adancime in sol. Optimol 4 G 15 kg/ha la fel ca si Mesurolul se imprastie la suprafata solului sau se poate incorpora in sol.

Descrierea si combaterea la coropisnita (Gryllotalpa gryllotalpa).
Coropisnita s-a adaptat foarte bine, in cursul evolutiei sale ca specie, la o viata subterana. Cu ajutorul picioarelor anterioare puternice, asemanatoare unor lopeti, coropisnita sapa numeroase coridoare, aflate imediat sub suprafata solului.
Coropisnita se hraneste cu material vegetal, radacini, insecte taratoare mai mici si viermi (rame). Numai in perioada de imperechere, coropisnita iese la suprafata, unde isi cauta un partener, cu care sa se reproduca.
Are o generatie la doi ani si ierneaza ca larva sau ca adult in sol. Adultul este de 50-70mm lungime, cu corp robust, castaniu catifelat, terminat cu doi cerci, capul este rotunjit, pronot globulos.
Femela depune intre 400-600 de oua intr-un cuib la 30-40 cm adancime in sol. Larva este asemanatoare cu adultii, la aparitie larvele sunt de culoare alba.
In sere si solarii coropisnita apare la inceputul lunii martie, iar in camp pe parcursul lunii aprilie.
Coropisnita este un daunator polifag, atacand cerealele (graul, orzul, porumbul), plante tehnice (floarea-soarelui, sfecla, tutunul), puietii din pepinere si mai ales culturile de legume (varza, conopida, ardeiul, vinetele, tomatele).Adultii si larvele rod partile subterane ale plantelor.
Prezenta daunatorilor se recunoaste dupa galeriile practicate in stratul superficial al solului, care se observa cu usurinta, precum si dupa plantele ofilite, retezate sau roase de la suprafata solului.
Prevenirea aparitiei coropisnitei se poate realiza prin: efectuarea de araturi adanci de toamna, pentru scoaterea la suprafata solului a coropisnitelor intrate la iernat in vederea distrugerii lor prin ger, efectuarea toamna pe terenurile puternic infestate de gropi capcana, cu dimesiuni de 50x50x50cm, umplute cu gunoi activ de grajd, mediul preferat de coropisnite pentru iernare si desfacerea lor pe parcursul lunilor ianuarie-februarie, pastrarea gunoiului de grajd in locuri protejate si transportarea lui in camp pe parcursul iernii, cernerea amestecului de sol folosit la semanat care trebuie repicat printr-o sita deasa, pentru retinerea si eliminarea coropisnitelor.
Combaterea chimica se poate realiza cu ajutorul substantelor chimice cum ar fi: Mesurol 2 RB in cantitate de 5,0 kg/ha prin incoporare la 2-3 cm in sol sau prin simpla imprastiere pe suprafata solului, Sintogril Super in cantitatede 30 kg/ha se utilizeza tot prin incorporare sau imprastierea pe suprafata solului.

Descrierea si combaterea viermilor sarma (gandaci pocnitori) (Agriotes sp.).
Viermii sarma sunt raspanditi in toate regiunile tarii dar mai ales in zonele de stepa si silvostepa. Adultii au corpul alungit si ingustat posterior. Elitrele sunt prevazute cu patru dungi caracteristice.
Caracteristic pentru acest grup de insecte este dispozitivul de sarit, situat la punctul de insertie intre prostern si mezostern.
Culoarea variaza de la brun roscat la brun inchis. Larvele ating la maturitate lungimea de 18-26 mm. Corpul este cilindric, puternic chitinizat, ceea ce le imprima o anumita rigiditate, de unde le vine si denumirea de „viermi sarma”.Din varsta a doua, culoarea corpului se transforma din alb-transparent in galben-portocaliu lucios, iar capul este brun.
Viermele sarma prezinta o generatie la 3-5 ani si ierneaza in sol ca insecte adulte si ca larve de diferite varste, sunt polifage, larvele hranindu-se cu partile subterane ale plantelor.
Ataca de preferinta cerealele paioase, porumbul, floarea-soarelui, cartoful, sfecla, morcovul, tomatele, tutunul, pomii fructiferi, vita de vie.
Adultii se hranesc cu elementele florale din inflorescentele cerealelor si umbeliferelor. Larvele provoaca rosaturi ale radacinilor producand galerii in profunzimea acestora. In timpul atacului plantele aflate in primele faze se ingalbenesc si se usuca. Adultii sunt omnivore, se hranesc cu insecte mici, rame, boabe de cereale germinate.
Prevenirea aparitiei viermilor sarma se poate realiza prin: rotatia culturilor, aratura adanca de toamna pentru distrugerea larvelor, adunarea si distrugerea prin ardere a tuturor resturilor dupa recoltare.
Combaterea chimica se poate efectua cu Sintogril Super in cantitate de 30 kg/ha printr-o usoara incorporare, inainte de plantare.